Descrierea zonei

Zona costiera a Marii Negre este binecunoscuta datorita plajelor sale cu nisip fin si moale si pentru pantele line si sigure ale acestora. Apa Marii Negre are o salinitate redusa in comparatie cu alte mari interioare (numai 17%). Aceasta mare este practic lipsita de curenti si de fenomene mareice fapt care determina ca in marea majoritate azilelor din sezonul de vara aspectul marii sa fie calm. Latitudinea medie precum si altitudinea scazuta la care este situata reprezinta factori favorabili pentru un climat bland si uscat. Din aceste motive sezonul turistic este destul de lung, cuprinzand intervalul dintre lunile Iunie si Octombrie. Expunerea inspre Est a zonei costiere asigura conditii de maxima luminozitate de peste 14 ore pe zi in miezul verii. Mamaia este potrivita indeosebi pentru turismul familial, prin prisma largimii plajelor sale sigure, intinse pe o lungime de 8 km, bordate de o vegetatie salbatica de stepa sub forma unor mici arbusti ce asigura o umbra odihnitoare, si prin prisma renumitului sau nisip fin si moale.

MAMAIA: Conform legendei, zeii au creat Mamaia pentru ca o printesa ce fusese rapita sa-si poata regasi fiica, prinsa intr-o capcana de pe tarm, cu strigatul Mamaia! Mamaia!. Este cea mai veche dintre statiunile romanesti de la Marea neagra. A fost infiintata in anul 1906, pe limba de pamant ce desparte lacul Siutghiol (unul dintre cele mai intinse lacuri cu apa dulce din Romania) de marea neagra, la numai 5 Km Nord de Constanta. Statiunea a inflorit dupa anul 1919, odata cu construirea unui cazinou si prin cosntruirea de numeroase vile luxoase, devenind totodata si resedinta de vara a regelui Ferdinand.

Plaja Mamaia cuprinde cea mai ridicata concentratie de activitati turistice si se confrunta cu serioase fenomene de eroziune a plajelor sale.

Cauzele fenomenelor de eroziune

Lucrarile de amenajare si constructiile hidrotehnice, realizate de-a lungul timpului pe cursul Dunarii si a afluentilor acesteia, au avut drept rezultat diminuarea serioasa a cantitatii de aluviuni deversate de acest fluviu in mare, cu consecinte dintre cele mai negative asupra echilibrului sedimentelor litorale. In plus, lucrarile hidrotehnice litorale si cele portuare de indiguire s-au interpus pe traiectoria curentilor marini, ceea ce a determinat practic blocarea depunerilor de sedimente pe tarm cauzand o puternica erodare in special pe plajele din Mamaia. Din acest motiv s-au realizat diverse tipuri de lucrari hidrotehnice de prevenire a acestui fenomen mai cu seama in zona sudica a statiunii, cea mai afectata din acest punct de vedere.

Fenomenul de eroziune care afecteaza plaja Mamaia

Eroziunea coastei constituie o problema specifica plajelor din Mamaia, datorita extinderii digului care adaposteste portul Midia (5 Km) si care actioneaza precum o bariera in calea circulatiei pe directia Nord-Sud a curentilor marini de coasta. Aceste dig respinge catre larg, inspre sud-est, fluxul sedimentelor care circula in suspensie catre tarm, transformand practic plaja de la Mamaia intr-un golf aproape lipsit in totalitate de influxul de sedimente naturale. La eroziunea litorala generala s-a mai adaugat si contributia barajelor apartinand centralelor hidroelectrice construite pe cursul Dunarii.
In cursul iernii anul 1998, zona de sud a plajei a fost puternic afectata de eroziune. Intre anii 1966-1988 linia tarmului s-a retras catre uscat cu aproape 59 de metrii, aceasta insumand o suprafata de 88.900 m² de plaja erodata. Acest motiv a impus luarea de urgenta a masurilor de protectie privind plaja Mamaia (construirea de-a lungul tarmului a unui numar de 6 diguri de protectie si lucrari de innisipare artificiala). Dupa implementarea acestor masuri de protectie costiera fenomenul de retragere a liniei tarmului s-a diminuat pana la 35 de metrii fiind constatat numai pe o mica portiune a plajei. In perioada 1979-1995 s-a inregistrat un maximum de acumulare de sedimente fapt care a impins linia tarmului inspre mare cu aproximativ 15 metrii.

Partea sudica a plajei Mamaia 
a) in 1961 inainte de construirea digului portului Midia
b) in 1986 - dupa aceasta

Efectele lucrarilor de protectie costiera

Lucrarile de innisipare artificiala a plajelor este utilizata pe scara tot mai mare, fiind considerata o optiune mai "blanda" de management a fenomenelor de eroziune, comparativ cu lucrarile ingineresti "dure" de constructie a unor diguri de larg si barierelor de tip "sparge val". Avantajele innisiparii artificiale a plajelor, ca si optiune de management, includ in rezultatele oferite si o latura estetica pozitiva care le imbunatateste semnificativ valoarea recreationala si micsoreaza probabilitatea producerii pe viitor a efectelor cu caracter eroziv. Procedura de innisipare artificiala a plajei din Mamaia a fost aplicata in scopul refacerii portiunilor afectate de eroziune a plajei, prin intermediul realizarii unor lucrari de "umplere" cu material nisipos corespunzator. Insa, din nefericire, materialul nisipos utilizat in aceste lucrari s-a transformat intr-un material extrem de fin iar din acest motiv nu a fost posibila obtinerea rezultatului scontat. Lucrarile de specialitate specifica clar principiul de baza conform caruia sunt realizate astfel de lucrari, in sensul ca materialul de umplere trebuie sa corespunda exact ca forma si dimensiune cu cel din care este constituita plaja. Insa, in cazul lucrarilor de protectie de la mamaia acest principiu a fost neglijat. Un alt principiu elementar, care a fost tratat cu superficialitate in acest caz, este si acela conform caruia in astfel de lucrari trebuie a se evita extremele intrucat atunci vcand materialul de umplere al plajei este prea fin (exemplu nisipul extras din lacul Siutghiol) se produc turbiditati locale asociate problemelor de retentie a apei. Rezultatul lucrarilor de la Mamaia realizate in astfel de conditii, a condus la o crestere a ratei de eroziune, aceasta fiind mult mai ridicata decat cea obisnuita pentru acest tip de mediu. 

Digurile de larg de tip "sparge val" au un efect pozitiv moderat, disipand energia valurilor care se indreapta spre tarm reducand astfel forta apei. Ca o consecinta, partea sudica a plajei Mamaia este partial protejata impotriva efectului de eroziune, insa numai portiunile aflate strict in dreptul acestor diguri permit o refacere a plajei. Profilele subacvatice de mica adancime care compun zona de protectie a plajei Mamaia, releva o modificare (de la -1 la -4) a parametrilor de egala presiune care definesc un acvatoriu pe laturadinspre mare, din spatele digurilor de tip "sparge val". 

Aspecte negative ale digurilor care pot fi mentionate sunt: 

• O imagine inestetica determinata de prezenta acestora
• Extremitatile acestor diguri se prabusesc ca efect al proceselor de erodare exercitate de catre presiunea apei 
• Modificarea directiei curentilor conduce la eroziune portiunilor de plaja aflate intre diguri
• Extinderea proceselor de eroziune si in portiunile neprotejate ale plajei

Efecte nedorite:

• Modificarea regimului curentilor marini
• Modificari importante ale profilului plajei
• Diminuarea transportului de sedimente
• Diminuarea calitatii de imbaiere a apei marii in sezonul de vara
• Migrarea necontrolata a profilelor tetrapodale (stabilopozii) care compun digurile "sparge val"
  
  

Potetialul risc al eroziunii  costiere

Riscul eroziunii a plajei Mamaia persista datorita faptului ca aceasta este formata dintr-o ingusta limba de pamant supusa fortelor hidrodinamice si lipsei aportului de sedimente pe cale naturala. Masurile si lucrarile hidrotehnice de protectie au fost intreprinse in timpul regimului comunist atunci cand plaja Mamaia a fost serios afectata de fenomenele de eroziune. Infrastructura si activitatile turistice au suferit pagube materiale importante. A disparut o importanta portiune de plaja cat si din faleza de promenada. Daca procesele de eroziune continua, si nu se iau masuri optime de protectie pentru protejarea plajelor, acest risc potential de eroziune va persista existand posibilitatea ca in timpul viitoarelor furtuni puternice palaja sa fie distrusa cat si statiunea Mamaia.

Capacitatea turistica

Statiunea Mamaia detine cea mai mare capacitate turistica dintre toate statiunile litorale romanesti de la Marea Neagra datorita celor 26.474 de locuri de cazare - la nivelul anului 2002 - in 61 de hoteluri (de la o stea pana la cinci stele), 14 vile si 3 campinguri. Este situata la nord de orasul Constanta, oras cu care este practic legata, prin limba de uscat ce desparte lacul Siutghiol de Marea Neagra. A  fost infiintata in anul 1906 odata cu constructia primelor stabilimente balneare. Dupa 1919 au fost construite un cazinou precum si resedinta de vara a regelui Ferdinand. In a doua parte a anilor '60 au fost construite primele hoteluri. Noaua statiune Mamaia a devenit binecunoscuta in sud-estul Europei datorita nisipului fin al plajelor sale cat si datorita pantei lor line.

Consecintele eroziunii plajelor asupra turismului

Suprafata plajei statiunii Mamaia, calculata la o lungime a tramului de 1,5 Km, s-a micsorat cu aproximativ 65% in intervalul scurs intre anii 1966-1988. La o suprafata utila de 4 m² de plaja/turist, rezulta ca in decursul celor 22 de ani, micsorarea suprafetei plajei a determinat o descrestere a capacitatii turistice a statiunii cu un numar de aproximati 11.000 de turisti.